discernamant

– Gheronda, de ce Parintii spun ca virtutea discernamantului este “mai mare decat toate virtutile”?

– Discernamantul nu este simplu o virtute; este coroana, cununa virtutilor.

Avem discernamant in functie de starea noastra duhovniceasca, in functie de calitatea virtutilor noas­tre. Daca virtutile noastre sunt de hartie, de hartie va fi si cununa lor, adica discernamantul pe care-l avem. Daca virtutile noastre sunt de arama, de arama va fi si cununa lor. Daca sunt de aur, de aur va fi si cununa lor. Daca virtutile noastre au diamante, diamante va avea si cununa lor, discernamantul.

– Ce este discernamantul?

– Discernamantul este vederea duhovniceasca. Iar vedere duhovniceasca are acela care are mintea purificata; pentru aceea are limpezime duhovniceasca si luminare dumnezeiasca.

– Gheronda, Sfantul Ioan Scararul spune:

Cu cei doi ochi vedem trupeste, iar cu discernamantul vedem duhovniceste.

– Asa este. Vezi, daca ochii nostri sunt sanatosi, vedem bine, pe cand daca avem vreo afectiune la ochi, nu vedem bine. Vederea noastra este pe masura sanatatii ochilor nostri. Acelasi lucru se intampla si in viata duhovniceasca. Potrivit cu sanatatea noastra duhovniceasca este si vederea noastra duhovniceasca, discernamantul nostru.

– Cum se deschid ochii sufletului?

– Nu cu tina a deschis Hristos ochii orbului? Dar pentru ca ochii sufletului nostru sa se deschida, tre­buie sa aruncam de pe noi noroiul pacatului. Nu spu­ne „scuturand tina de pe ochii mintii”? Daca nu ne lepadam propriul eu si nu ne slobozim de omul nostru cel vechi, ci exista inlauntrul nostru iubire de sine, egoism, dorinta de a placea oamenilor, nu putem avea limpezime duhovniceasca.

Cu cat omul inainteaza in viata duhovniceasca, cu atat mai mult i se deschid ochii sufletului. I se limpezeste mintea, isi vede mai bine propriile greseli si binefacerile cele multe ale lui Dumnezeu, se sme­reste, dobandeste zdrobire de inima, iar Harul lui Dumnezeu vine in chip firesc impreuna cu dumnezeiasca luminare, iar omul dobandeste discernamant. Unul ca acesta vede limpede in orice situatie care este voia lui Dumnezeu si nu se poticneste pe calea lui du­hovniceasca. Caci discernamantul este carma care il conduce pe om in siguranta, ca sa nu se abata de la calea cea dreapta si sa nu cada nici la dreapta, nici la stanga.

– Gheronda, cand cineva porneste cu o intentie buna spre a face un bine, dar in cele din urma cade in extreme si lucrul sau se face rau, inseamna ca lip­seste discernamantul?

Se poate sa inceapa bine, dar daca nu-i atent, intra la mijloc egoismul si se abate de la calea cea dreapta. Cand in actiunile noastre intra propriul eu, se creeaza impatimiri si apoi diavolul cutreiera liber pe ogorul nostru. De aceea sa va straduiti sa traiti launtric, smerit, sa lucrati in ascuns, ca sa dobanditi luminarea dumnezeiasca. Cel care traieste launtric, smerit, depaseste josniciile omenesti, fanatismele etc. si devine zelot in sensul cel bun.

– Gheronda, imi vine greu sa deslusesc ce este co­rect in fiecare situatie.

Ca sa dobandesti limpezimea duhovniceasca ai nevoie de curatire. Sa citesti Lavsaiconul, Limonariul, Istoria iubitoare de Dumnezeu si pe Avva Varsanufie si sa te oglindesti pe tine insati in aceste carti, ca sa dobandesti simt duhovnicesc. Atunci vei putea deo­sebi aurul de arama si vei deveni aurar duhovnicesc.