nevointa duhovniceasca

Poate ca va aduceti aminte despre ce s-a vorbit ieri la citirea Scripturii, adica a Evangheliei si a Apostolului. Citirea de ieri si cea de astazi se aseamana.

Ieri am ascultat cum Apostolul Pavel suspina si se vaita din tot sufletul pentru faptul ca, in pofida marii sale nazuinte catre Dumnezeu, de-a lungul intregii vieti a suferit de chinurile pricinuite de „ghimpele din trup„. L-a rugat pe Domnul sa ia de la el acel ghimpe, insa Domnul l-a refuzat spunand:

„Eu nu voi indeparta de la tine ispitele si suferintele, nu voi indeparta incercarile si greutatile, caci ti-am daruit har suficient ca sa le infrunti. Insa pentru infruntarea lor trebuie sa te nevoiesti. Trebuie sa Ma iubesti mai mult decat pe tine insuti. Trebuie sa ma iubesti mai mult decat pacatul tau”.

Aceasta este incercarea prin care trecem toti si majoritatea dintre noi nu-i facem fata in fiecare zi.

Ne iubim pe noi insine mai mult decat pe Dumnezeu. Ne iubim pacatele mai mult decat pe Dumnezeu. De aceea, viata noastra trece, iar noi, in continuare, nu Il vedem.

Daca ne dorim sa Il vedem pe Domnul, trebuie sa ne schimbam. Trebuie sa ne dorim lucrul acesta din tot sufletul, sa primim harul pe care ni-l trimite Domnul, ca sa avem puterea de a lupta, sa ne razboim cu trupul, cu duhurile nevazute, cu puterile care imparatesc in lumea aceasta. Daca nu o facem, ne risipim existenta in zadar.

(Sa nu preferi nimic iubirii lui Hristos – volumul I, Schiarhimandritul Ioachim Parr, pag 24-25)