Manastirea Vatopedu

       

  Despre aceasta manastire, inchinata Bunei Vestiri a Maicii Domnului, se spune ca a fost construita de imparatul Teodosie cel Mare. Aceasta s-a petrecut astfel:

Fiind furtuna pe mare si fiul imparatului, Arcadie, calatorind cu o corabie, pe cand se afla pe punte, a fost luat de un val si aruncat in mare. Dupa multe cautari zadarnice, cei care il insoteau s-au deznadajduit de a-l mai gasi si, intristati, au tras corabia la un liman care se afla in apropiere, chiar in locul in care se afla astazi manastirea. Cand au coborat pe uscat l-au aflat pe copil dormin linistit sub o tufa de rugi. Plini de bucurie l-au trezit si l-au intrebat cum a ajuns acolo. Atunci el le-a spus ca, atunci cand a cazut in mare, a vazut o femeie frumoasa, in haine stralucitoare, care l-a luat de mana si i-a spus sa nu-i fie frica. Dupa ce l-a scos la uscat, s-a facut nevazuta. Au inteles cu totii ca a fost Maica Domnului.

    Afland imparatul Teodosie despre toate acestea, s-a hotarat sa zideasca, drept multumire, o manastire in cinstea Maicii Domnului. Numele manastirii vine tot de la aceasta minune, caci „vatopedu” inseamna „copilul din tufe”.

    Pe la inceputul secolului al X – lea, manastirea a fost distrusa de pirati, iar in anul 972 a fost refacuta de trei ctitori : Atanasie, Antonie si Nicolae. In aceasta manastire au vietuit si sunt cunoscuti un numar de patruzeci si trei de sfinti, intre care Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Nicodim, principele Ratco impreuna cu tatal sau, regele Stefan Nemania (care mai tarziu, in calugarie, au luat numele de Sava si Simion), Sava cel nebun pentru Hristos, Cuviosul Evdochim, Sfantul Maxim Grecul, luminatorul rusilor, Cozma Etolul, noul cuvios Ioachim si altii.

    Multi imparati bizantini au ajutat Manastirea Vatopedu, precum Constantin al IX-lea Monomahul, Mihail al VII-lea, Nichifor Votaniadis, dinastia Comnenilor, Andronic al II-lea Paleologul, Ioan Cantacuzino si altii. De asemenea, au ajutat-o domnii Serbiei si tarii Rusiei. Foarte mult au ajutat-o voievozii Moldovei si Valahiei : Stefan cel Mare si Sfant, Neagoe Basarab, familiile domnesti Ghica, Cantemir, Mavrocordatu, Calimahi, Moruzi, Ipsilanti si Sutu.

    In aceasta manastire, pe langa multe sfinte moaste, se afla si o parte din Braul Maicii Domnului.

    Icoanele Maicii Domnului facatoare de minuni sunt in numar de sapte:

    1. Maica Domnului Vimatarisa sau Ctitorita se afla in altarul bisericii principale. Despre ea, traditia spune urmatoarele: Prin secolul al X-lea manastirea a fost atacata si jefuita de arabi, iar la ceea ce nu au putut lua cu ei, au dat foc. In acel timp, paracliser al manastirii era ierodiaconul Sava, care vazand primejdia, a reusit sa ia icoana Maicii Domnului si Crucea Sfantului Constantin cel Mare, pe care le-a ascuns in fantana care se afla in Sfantul Altar, iar in fata lor a pus o lumanare mare, aprinsa. A acoperit apoi fantana cu scanduri si lespezi de piatra, ca sa nu se vada ca acolo s-ar afla o ascunzatoare. Piratii, dupa ce au pradat manastirea si au ucis pe calugarii cei mai batrani, au plecat luand cu ei in robie si pe ierodiaconul Sava impreuna cu altii mai tineri. Dupa 70 de ani, ierodiaconul Sava a reusit sa scape din robie. Dorinta lui cea mare a fost sa se intoarca cat mai repede la mult iubita sa manastire.

    Ajungand din nou la Vatopedu, a aflat aici cativa calugari care reusisera sa refaca ceva din ruinele manastirii si vietuiau intr-o mica obste, sub ascultarea unui staret. Privind cu lacrimi in ochi la locul unde se fagaduise Domnului, a intrebat despre odoarele pe care le ascunsese in fantana, dar noii vietuitori nu stiau nici macar ca ar exista fantana in Sfantul Altar. Mergand la locul indicat de ierodiaconul Sava, parintii au dat deoparte lespedea de deasupra fantanii si au aflat icoana Maicii Domnului impreuna cu Crucea stand drept pe apa, iar lumanarea aprinsa inaintea lor, de parca atunci ar fi fost puse. Le-au scos cu evlavie si au preaslavit pe Preabunul Dumnezeu si pe Preacurata Lui Maica, multumindu-Le pentru aceste mari daruri.

 2. Maica Domnului Paramitia (Mangaietoarea) a fost pictata in secolul al XIV-lea si se afla in pronaos, pictata pe perete, in fata Paraclisului Sfantului Nicolae, fiind mutata mai tarziu in Paraclisul care-i poarta numele.

Maica Domnului Paramitia

In timpurile mai vechi era obiceiul, ca monahii care ieseau din biserica dimineata, dupa terminarea slujbei, sa sarute aceasta icoana, iar staretul preda atunci cheile manastirii portarului, pentru a deschide portile manastirii. Se spune ca, in una din zile, pe cand staretul voia sa dea cheile portarului, a auzit o voce blanda si rugatoare venind dinspre icoana : „Nu deschideti astazi portile manastirii, ci urcati-va pe ziduri si alungati piratii!” Intorcandu-se spre icoana, staretul a vazut pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate, fiind ca vie. Apoi a vazut pe Prunc punand manuta la gura Maicii Sale si zicand : „Maica Mea, nu mai purta grija de aceasta adunatura de pacatosi, lasa-i sa fie trecuti prin sabia piratilor, ca mult M-au suparat cu pacatele lor”. Dar Sfanta Fecioara, luand manuta Pruncului Hristos de la gura sa, si-a indreptat capul spre dreapta si a repetat aceleasi cuvinte. Dupa terminarea glasuirii, Nascatoarea de Dumnezeu si Preasfantul sau Prunc au luat iarasi infatisarea de icoana, ramanand in acea pozitie care se vede pana astazi.
Atunci staretul, multumindu-i cu lacrimi Maicii Domnului pentru grija pe care le-o poarta, a urcat impreuna cu calugarii pe zidurile manastirii, alungand piratii care se aflau ascunsi pe langa ziduri si asteptau deschiderea portilor. De atunci, in amintirea minunii, calugarii pastreaza mereu o candela aprinsa in fata sfintei icoane, iar in ziua de vineri se slujeste Sfanta Liturghie in cinstea ei si se canta Paraclisul Maicii Domnului.
In legatura cu aceasta icoana, se mai povesteste minunea facuta cu Sfantul Neofit Prosmonarul, care era slujitor in acest paraclis. Odata, fiind trimis de ascultare la metocul din Evvia, s-a imbolnavit foarte grav. Vazandu-si sfarsitul aproape, s-a rugat cu lacrimi in ochi Maicii Domnului sa-l invredniceasca sa ajunga din nou la Vatopedu si sa moara acolo. Pe cand se ruga, a auzit o voce zicandu-i : „Neofite, du-te la manastire si intr-un an de zile sa fii gata!”. Un an mai tarziu, dupa ce s-a impartasit cu Sfintele Taine, pe cand urca scarile, a auzit din nou vocea Maicii Domnului care venea dinspre Paraclisul Preasfintei Fecioare, zicandu-i : „Neofite, ceasul plecarii tale s-a apropiat!”. Mergand la chilie, a simtit ca puterile incep sa-l paraseasca. Dupa ce si-a cerut iertare de la toti fratii, si-a dat sufletul in mainile Maicii Domnului.

Maica Domnului Esfagmeni

    3. Maica Domnului Esfagmeni (Injunghiata). Aceasta icoana se afla in naosul Paraclisului Sfantului Dimitrie, fiind pictata in secolul al XIV-lea pe perete. Se spune ca intr-una din zile, un diacon care era paracliserul bisericii principale, dupa o priveghere mai obositoare, mai intarziind in biserica, dupa cum era randuiala paracliseului, a ajuns mai tarziu la trapeza. Trapezarul l-a respins, spunandu-i ca numai are mancare. Atunci paracliserul, fiind o fire mai iute, s-a umplut de manie si s-a intors inapoi in biserica. L-a intunecat diavolul atat de mult, incat luand cutitul cu care curata ceara de pe sfesnice, s-a apropiat de icoana Preasfintei si Preablandei Fecioare si i-a zis plin de manie : „Iti slujesc de atata timp, iar tu nu te ingrijesti nici de hrana mea ?”. Si, ridicand cutitul a lovit in chipul cel Preacurat al Sfintei Fecioare, din care a inceput indata a curge sange. In acel moment a intrat diavolul in nefericitul diacon si l-a trantit la pamant, muncindu-l.
Auzind tipetele lui, au venit cativa frati ce erau in apropiere si, vazand cele intamplate, au anuntat pe staret, care, adunand obstea, au facut  Priveghere de toata noaptea, rugand-o pe Preasfanta Fecioara sa-l ierte pe cel care a indraznit sa o loveasca. Dupa multe rugaciuni, diaconul a fost izbavit de diavol, iar Maica Domnului i-a descoperit staretului ca il va ierta, daca va face pocainta. Si a stat diaconul in fata icoanei Maicii Domnului, plangand si cerandu-si iertare, timp de trei ani. Apoi Maica Domnului s-a aratat iarasi staretului si i-a zis :
– Il iert de fapta lui nesabuita, dar mana cu care m-a lovit va ramane uscata pana la sfarsitul vietii lui, iar dupa moarte, blestemata spre neputrezire.
Dupa ce monahul a murit, trecand o perioada de cativa ani si venind timpul sa fie dezgropat, dupa cum este randuiala in Sfantul Munte, trupul i-a fost gasit putrezit, in afara de mana cu care lovise chipul Preacuratei Fecioare. Aceasta mana se pastreaza pana in ziua de astazi neagra si neputrezita.
In legatura cu aceasta icoana, s-a mai intamplat o minune cu un preot care, venind la manastire sa se inchine, nu credea ca sunt adevarate cele ce se spuneau despre icoana. Intinzand mana fara de evlavie, a atins locul unde icoana fusese lovita. In acelmoment din icoana a inceput sa curga iarasi sange, iar preotul a cazut mort chiar in clipa aceea.

Maica Domnului Antifonitria

    4. Maica Domnului Antifonitria (Impotriva Glasuitoarea) este pictata pe perete in pronaosul bisericii principale. Despre aceasta icoana se cunosc urmatoarele :
Dupa ce imparatul Teodosie a construit manastirea si a impodobit-o cu tot felul de odoare de mare pret, fiica lui, Plachidia, in anul 382, a dorit sa vina sa se inchine in acest sfant locas facut de tatal ei. Fiind primita cu mare cinste de catre parintii manastirii, a dorit sa se inchine in biserica. Pe cand s-a apropiat de biserica si a vrut sa intre inauntru, a auzit o voce ca de tunet, zicandu-i : „Ramai pe loc si sa nu mai cutezi a veni aici de acum inainte. Cum indraznesti tu, o femeie, sa calci in acest loc ?” Infricosata, Plachidia a cazut in genunchi si a cerut iertare Maicii Domnului. Apoi s-a intors si a plecat din Sfantul Munte. Mai tarziu, a construit pe cheltuiala ei un paraclis, lipit de peretele unde se afla icoana, paraclis inchinat Sfantului Mare Mucenic Dimitrie.

     5. Maica Domnului Eleovritissa (Izvoratoarea de ulei) se afla in magazia de ulei a manastirii si a fost pictata in secolul al XIV-lea. Din locul unde se gaseste, icoana a fost adusa in biserica principala, in vinerea din Saptamana Luminata, cand i se face praznuirea. Despre aceasta icoana, se spune ca a facut multe minuni, atunci cand manastirea era lipsita de cele necesare.

Maica Domnului Eleovritissa

Intr-o vreme, cand nu mai era ulei in manastire, Sfantul Ghenadie, care era insarcinat cu aprovizionarea manastirii, a inceput sa faca economie la ulei, folosind doar pentru nevoile bisericii. Bucatarul s-a dus la staret si s-a plans ca nu i se da ulei pentru mancare. Atunci staretul a poruncit Sfantului Ghenadie sa dea ulei pentru nevoile manastirii, fara sa se ingrijeasca de lipsa acestuia, caci Maica Domnului nu-i va lasa si va face mila cu ei. Fericitul Ghenadie a facut precum i s-a spus.
Intr-o zi, pe cand a intrat in camara, a vazut ca vasele erau atat de pline, incat uleiul curgea pe jos, ajungand pana la usa. Atunci Fericitul Ghenadie a multumit Maicii Domnului cu lacrimi pentru aceasta minune si a alergat la staret, spunandu-i de purtarea de grija a Preasfintei Stapane. Atunci staretul i-a spus : „Vezi cat de mult poate ascultarea si credinta in Maica Domnului ?” De atunci, aceasta icoana are o mireasma deosebita.

Maica Domnului Pirovolitisa

      6. Maica Domnului Pirovolitisa (Impuscata) este pictata pe peretele de deasupra portii din exteriorul manastirii.
In anul 1822, un grup de soldati turci au ajuns la manastire. Unul din ei care era mai mandru, fiind nepotul Pasei, a scos pistolul si a tras in icoana de deasupra porti, facand o gaura in mana dreapta a Preasfintei Fecioare. Dar indata l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, ca luandu-l diavolii in primire s-a indracit si tipand s-a dus si s-a spanzurat de un maslin aflat in fata manastirii.
Speriati de cele intamplate, ceilalti turci au fugit si au povestit toate Pasei, care ascultandu-i, a zis : „Lasati-l neingropat, ca sa fie de invatatura si altora care se vor lega de cele sfinte.”

Maica Domnului Pantanassa

    7. Maica Domnului Pantanassa (Atotimparateasa) a fost pictata in secolul al XVII-lea si se afla pe proschinitarul din stanga al icoanelor de rasarit ale bisericii principale. Dupa spusa batranilor din manastire, s-a cunoscut ca este facatoare de minuni din urmatoarea intamplare :
Intr-o zi, un tanar a intrat in biserica si a vrut sa se inchine la icoana. Cand s-a apropiat de icoana, chipul Preasfintei Fecioare s-a luminat deodata, iar tanarul a fost aruncat la pamant. Cand si-a revenit a povestit monahilor ca avea viata necurata si se ocupa cu vrajitoria. Apoi, cazand inaintea icoanei, si-a cerut iertare cu lacrimi in ochi, fagaduind ca isi va indrepta viata, precum a si facut.
Aceasta icoana mai are si harul de a vindeca cancerul. Foarte multi bolnavi s-au vindecat dupa ce au citit cu credinta Paraclisul Maicii Domnului inaintea icoanei.

Un lucru de mare valoare care se afla in manastire este o parte din Braul Maicii Domnului. Cata bucurie pentru noi, pacatosii, sa putem saruta si atinge braul pe care l-a purtat Imparateasa Cerurilor, Preasfanta si Preabuna noastra Stapana si mijlocitoarea catre Mantuitorul Hristos pentru toti cei care cad la Preacuratele ei picioare si ii cer ajutorul !

Braul Maicii Domnului

Sursa: Monah Pimen Vlad – „Sfantul Munte Athos, Gradina Maicii Domnului”