Manastirea Marea Lavra

Sfantul Ioan Cucuzel

In aceasta manastire s-a nevoit si marele cantaret, Sfantul Ioan Cucuzel care a trait o perioada la curtile imparatesti, unde era foarte iubit de imparat pentru glasul lui dulce si frumos, avand o purtare aleasa si plina de bunacuviinta. Acest  mare cantaret, care a trait in veacul al XII-lea, iubea mult linistea si nu se putea impaca cu viata de la curtile imparatesti. S-a intristat si mai mult cand a aflat ca imparatul vrea sa-l insoare. De aceea cauta prilejul sa plece undeva, sa poata scapa de slava lumii si de orice grija lumeasca, pentru a-L putea slavi pe Dumnezeu.
Atunci, din randuiala lui Dumnezeu, a venit la palatul imparatului, egumenul Lavrei din Sfantul Munte. Tanarul Ioan i-a descoperit gandurile sale, iar egumenul l-a binecuvantat pentru drumul ales. La putin timp dupa plecarea egumenului, a plecat si Ioan spre Sfantul Munte si s-a prezentat la portarul Manastirii Lavra. Intrebandu-l portarul cine este, i-a spus ca este un simplu cioban si ca doreste sa fie calugar.
– Inca esti tanar, i-a zis portarul.
Ioan i-a raspuns cu blandete ca in tinerete este mai bine a lua asupra-si jugul Domnului.
Atunci, portarul i-a spus egumenului despre el si s-a bucurat egumenul, caci in acele zile aveau nevoie de
un cioban care sa mearga cu tapii manstirii, la pascut. Dupa un timp, l-au trimis cu tapii prin pustietatile Athonului, lucru care l-a bucurat foarte mult pe Ioan, care iubea linistea. Petrecand un timp cu tapii, intr-una din zile, uitandu-se in jur si vazand ca nu este nimeni, a inceput sa cante asa precum numai el putea sa cante. Tapii s-au oprit din pascut si il priveau ca inmarmuriti. Avea o voce atat de frumoasa, de parca era ingereasca. Un pustnic care locuia in apropiere s-a minunat nespus de asemenea cantare si s-a apropiat  sa vada de este inger sau om. Dupa ce l-a ascultat, s-a dus imediat la Lavra si i-a vestit egumenului despre minunatul cioban cu glas ingeresc. Auzind acestea, egumenul a trimis imediat sa-l cheme si cand l-a vazut si-a reamintit de tanarul care ii vorbise in palatele imparatesti. Tanarul Ioan s-a rugat egumenului sa nu spuna imparatului despre el. Egumenul  a stat mult pe ganduri, intrebandu-se ce sa faca. N-ar fi vrut sa spuna, pentru ca nu voia sa piarda un asemenea om ingeresc, dar in acelasi timp ii era frica de imparat, caci se facuse multa cercetare pentru el atunci cand parasise palatul pe ascuns, fiind cautat chiar si in Sfantul Munte.
Dupa multe rugaciuni, egumenul a plecat spre Constantinopol. S-a infatisat inaintea imparatului, facandu-i metanie pana la pamant si cerandu-i ajutorul. Imparatul, uimit si umilit de purtarea egumenului i-a spus sa se linisteasca si sa-i spuna necazul, fagaduind ca-l va ajuta. Atunci egumenul, prinzand indrazneala, a zis:
– Sfanta este fagaduinta imparatului.
Apoi i-a descoperit cele despre tanarul Ioan. Cand a auzit, imparatul a lacrimat si a zis:
– Ah, daca as fi stiut despre cine este vorba! Dar acum, daca am fagaduit, iar el a fost calugarit, faca-se voia Domnului si sa-i spui sa se roage si pentru mine.
Si asa a ramas Ioan in Lavra, impodobind biserica cu cantarile sale. Apoi, egumenul i-a dat binecuvantare si Ioan si-a zidit chilie cu bisericuta inchinata Sfintilor Arhangheli, unde se linistea in zilele saptamanii, iar Duminicile si la Praznice venea si canta la strana deapta.

Maica Domnului Cucuzelissa

Odata, cantand Acatistul Maicii Domnului, vineri spre sambata, dupa Priveghere s-a asezat putin in strana din dreapta icoanei Maicii Domnului. Pe cand era cuprins de somn, o vede pe Maica Domnului inaintea lui, care ii spune:
– Bucura-te si tu Ioane. Canta-mi, caci eu nu te voi lasa!
In acelasi timp, i-a pus in mana un galben si s-a facut nevazuta.
Desteptandu-se, Ioan a vazut plin de bucurie ca in mana lui se afla galbenul dat de Maica Domnului. Lacrimi de bucurie si de recunostinta curgeau din ochii lui pentru marea milostivire a Maicii lui Dumnezeu. Apoi, galbenul primit l-a atarnat la icoana Maicii Domnului, in fata careia cantase Acatistul. De la acea icoana si de la acel galben se fac pana astazi multe minuni.
Altadata, din cauza multei osteneli si a statului in picioare, lui Ioan i-a putrezit un picior, din care curgeau viermi, dar iarasi i s-a aratat Maica Domnului, in timpul Privegherii, zicandu-i cu blandete:
– De acum fii sanatos! si indata s-au vindecat toate ranile.
Apoi, vietuind multi ani intru cuviosie, s-a dus catre Domnul si catre Maica Domnului pe care Ioan  a slavit-o si a iubit-o din toata inima si care i-a fost ocrotitoare si ajutatoare in toti anii vietuirii pe pamant. A venit in Sfantul Munte cand avea 19 ani, dar numarul anilor pe care i-a trait in Sfantul Munte nu se cunoaste.

In fata bisericii mari a Lavrei, se afla doi chiparosi care au fost rasaditi – unul de Sfantul Atanasie si altul de

Chiparosul Sfantului Atanasie

ucenicul lui. Se povesteste ca, intr-un timp, pe cand Sfantul Atanasie se afla la rugaciune, a vazut o multime de diavoli, care se inarmau impotriva calugarilor, zicand: „Mult rau ne-a facut acest Atanasie, venind in acest loc pustiu, care era al nostru, si adunand sute de calugari care ne ard cu rugaciunea! Hai sa navalim asupra lor si sa-i izgonim.” Atunci, Sfantul Atanasie si-a luat bastonul, care era din fier si a inceput sa-i loveasca, gonindu-i din manastire. Pe cand ii izgonea si mai ramasesera o parte din ei, ce se urcasera in chiparosii manastirii, s-a auzit vocea Maicii Domnului care a zis:
– Ce faci, Atanasie?
– Alung spurcaciunile acestea, care nu lasa calugarii in pace, a raspuns sfantul.
– Lasa-i, caci acestia sunt mantuirea voastra, caci fara ei ati cadea in trandavie; dar asa, cu cat veti fi raboiti mai tare, cu atat veti lupta si voi mai mult, incununandu-va.
Si asa au mai ramas in Lavra diavolii care se catarasera in chiparosi. De la aceasta minune se pastreaza o vorba in Lavra: atunci cand iese vreo ispita, auzi pe cate un calugar zicand: „Iarasi au coborat cei din chiparosi”.

Aghiasmatarul Lavrei

Intre cei doi chiparosi, se afla un vas foarte mare, din marmura, in care se face aghiasma la hramul manastirii. Odata, cand a venit sultanul in Lavra si l-a vazut, i-a placut foarte mult si a poruncit sa-i fie adus la Constantinopol, pentru a face baie in el. Auzind acestea, unul din calugari a luat un ciocan mare si a lovit vasul, crapandu-l intr-o margine. Vazand sultanul aceasta, a poruncit ca pe acel calugar sa-l spanzure de unul din chiparosi. Apoi, vazand vasul crapat, a renuntat sa-l mai ia.

Pustia Karulia

Ce vom putea spune despre infricosata Karulie, unde traiesc calugarii pe stancile fara verdeata si unde in timpul verii este o caldura de nesuportat! Se cere multa osteneala, pentru a se putea urca cineva pe cararile primejdioase, care trec pe marginea prapastiilor.
Nu departe, la Katunachia, s-a nevoit parintele Efrem, fost ucenic al cuviosului Iosif Isihastul. Apoi, intalnim chilia vestitilor cantareti si pictori numita „a Danieleilor”. Aici, a trait marele duhovnic Daniel, care este si intemeietorul ei.

 La Schitul „Sfanta Ana” il gasim pe cuviosul Gherontie, intemeietorul schitului, la chilia caruia se nevoieste acum un parinte roman.

Schitul Sfanta Ana

Pe cand traia cuviosul Gherontie, nu se afla apa la acea chilie. Atunci, s-a rugat Maicii Domnului si a izvorat un izvor dintr-o stanca, deasupra chiliei. Dupa un timp, ucenicul cuviosului Gherontie, fiind tanar si avand putere, l-a rugat pe cuvios sa-i dea voie sa faca o mica gradina si sa puna legume, de care sa se foloseasca. Dupa multa insistenta, a primit binecuvantarea cuviosului de a se ocupa de gradina, dar Maicii Domnului nu i-a placut lucrul acesta si a doua zi a secat izvorul. Vazand acestea, cuviosul si-a dat seama de greseala lui si s-a rugat Maicii Domnului sa le ierte greseala si sa le dea din nou apa. Dupa multa rugaciune s-a aratat Maica Domnului si i-a spus: „Oare pana acum v-a lipsit ceva? Nu m-am ingrijit eu de toate? De ce, dar, v-ati apucat sa de facut gradina? Iar daca vreti sa va osteniti, atunci ia o piatra si arunc-o la vale!” Luand cuviosul o piatra si aruncand-o, in locul unde a cazut piatra a izvorat un izvor cu apa curata si rece. Atunci Maica Domnului s-a facut nevazuta. Acel izvor curge si astazi si se afla la 200 de metri mai jos de chilie.
Pe teritoriul Manastirii Lavra, se afla si schitul romanesc Prodromu.