Aceasta manastire a fost infiintata in anul 963 de Sfantul Atanasie Atonitul. Ramas orfan de mic, Sfantul Atanasie a fost luat in grija de o calugarita care l-a crescut in frica de Dumnezeu, urmandu-i ei in post si in privegheri.
Mai tarziu, a ajuns la palatul imparatesc dar, nefacandu-i placere traiul imbelsugat de la palat si urand slava lumii, s-a retras la Manastirea Chimenului, intrand sub ascultarea cuviosului Mihail, numit Malein. Mai tarziu, staretul i-a dat voie sa locuiasca intr-o chilie retrasa, pentru a se putea ruga in mai multa liniste.
 |
| Sfantul Atanasie Atonitul |
Voievodul Rasaritului, Nichifor Foca, care era nepotul cuviosului Mihail, intorcandu-se de la razboi, a trecut pe la manastirea lui, iar cuviosul l-a dus la Sfantul Atanasie , pentru a se folosi de cuvintele lui cele pline de har. Nichifor a prins mare dragoste de Sfantul Atanasie si l-a pretuit mult.
Fiind aproape de sfarsitul vietii, cuviosul Mihail se gandea sa-l lase egumen pe Sfantul Atanasie, care, instiintandu-se de aceasta si fugind de greutatea egumeniei, a plecat pe ascuns in Muntele Athonului. Dupa ce a pustnicit o vreme, a intrat sub ascultare la un batran, schimbandu-si numele in Varnava, ca sa nu fie cunoscut, stiind ca Voievodul Nichifor il va cauta. Aici, s-a aratat pe sine ca nu stie carte si ca este cu totul nepriceput, nestiind alta meserie decat pescuitul. Facandu-se cercetare pentru el de Voievodul Nichifor si adunandu-se toti monahii la Kareia, voiau sa vada de este cel pe care il cautau. Vazand ca el corespunde la infatisare, dupa cum fusese descris, l-au pus sa citeasca cuvant, dar el se impotrivea zicand ca nu stie carte. Fiind legat cu certare si nemaiputand sa se tainuiasca, a inceput sa citeasca precum stia. Mai tarziu, Voievodul Nichifor i-a dat mult aur cuviosului Atanasie, rugandu-l sa zideasca o manastire in care va veni si el sa se calugareasca, dar nu a reusit sa-si implineasca fagaduinta, caci dupa moartea imparatului Roman a fost ales imparat peste greci.
Fericitul Atanasie, urmand indemnul Voievodului, a zidit o biserica frumoasa in numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si chilii, facandu-se povatuitor al fratilor ce se adunasera acolo. Lucrul acesta a fost bineplacut lui Dumnezeu si Preasfintei Maicii Sale, care s-a aratat unui calugar cu numele Matei.
 |
| Manastirea Marea Lavra |
Acesta, avand ochii inimii curati si luminati, si stand cu luare-aminte la cantarea de dimineata, a vazut intrand in biserica pe Preasfanta Fecioara cea prealuminata, cu doi ingeri preaminunati: un inger mergea inaintea ei cu o lumanare, iar altul in urma; Preasfanta Fecioara umbla printre frati si le impartea lucruri. Astfel, fratilor care stateau in strane si cantau le-a dat cate un galben, celor ce stateau prin alte locuri in biserica le-a dat cate doisprezece bani, iar celor ce stateau in pridvor, cate sase bani. Matei a vazut acestea si singur s-a invrednicit a lua sase bani din preacuratele ei maini.
Intr-un timp, inmultindu-se numarul fratilor, s-au terminat toate alimentele si nu mai aveau cu ce se hrani. Sfantul Atanasie, fiind foarte mahnit, si-a luat toiagul si a pornit pe carare spre Kareia, voind sa anunte conducerea Sfantului Munte ca nu mai poate sa asigure hrana fratilor. Dupa doua ore de mers s-a asezat pe o piatra sa se odihneasca. Cand s-a ridicat sa plece mai departe, vede o femeie venind in intampinarea lui. Cum a vazut-o, a privit-o uimit, intrebandu-se ce cauta aici, in aceste locuri unde nu intra niciodata femei! Fiind in starea aceasta, femeia necunoscuta l-a intrebat cu blandete:
– Unde mergi, batranule?
Sfantul Atanasie, privind-o cu atentie, i-a zis:
– Cine esti tu si cum ai venit aici?
– Eu sunt stapana acestor locuri si iti stiu mahnirea ta, putand sa te ajut, dar mai intai vreau sa stiu incotro ai plecat!
Atunci, Sfantul Atanasie i-a spus greutatile si necazurile sale.
– Si tu atata n-ai putut suferi? a adaugat necunoscuta. Si pentru farama de paine, tu ti-ai parasit manastirea, care trebuie sa devina preaslavita? Oare dupa duhul calugariei este fapta ta? Unde iti este credinta? Intoarce-te, i-a zis ea, si eu te voi ajuta. Toate ti le voi darui cu indestulare si se va preaslavi mai mult decat celelalte manastiri.
– Cine esti tu? a intrebat-o din nou sfantul.
– Aceea in al carui nume ai sfintit locasul tau, careia ai incredintat soarta si mantuirea ta. Eu sunt Maica Domnului tau.
Sfantul Atanasie, fiind neincrezator, i-a zis:
– Si cum pot sa recunosc ca esti cu adevarat cea care spui?
– Vezi aceasta piatra, i-a zis necunoscuta, loveste in ea si te vei incredinta.
Lovind dupa cum i-a spus, piatra s-a despicat in semnul crucii si a izvorat un izvor imbelsugat de agheazma, care curge pana astazi. Vazand minunea, Sfantul Atanasie i s-a inchinat, iar Maica Domnului i-a spus:
– Intoarce-te in manastirea ta si de acum sa nu mai pui econom, caci eu voi fi econoama manastirii si ma voi ingriji de toate.
Si zicand acestea s-a facut nevazuta, iar Sfantul Atanasie i-a multumit si s-a intors in manastire, unde a gasit magaziile pline de alimente si vasele pline cu untdelemn.
Dupa adormirea Sfantului Atanasie, Maica Domnului s-a aratat unuia din stareti si i-a zis:
– De acum sa nu ma mai praznuiti pe mine, ca eu sunt slavita de toata lumea, ci sa-l praznuiti pe Sfantul Atanasie, care s-a ostenit si a facut manastirea.
De atunci s-a schimbat hramul Bunei Vestiri, cu ziua de praznuire a Sfantului Atanasie, ctitorul manastirii. La praznuire, se aduna majoritatea calugarilor din Athos, facandu-se priveghere de toata noaptea.
 |
| Sfantul Ioan Cucuzel |
In aceasta manastire s-a nevoit si marele cantaret, Sfantul Ioan Cucuzel care a trait o perioada la curtile imparatesti, unde era foarte iubit de imparat pentru glasul lui dulce si frumos, avand o purtare aleasa si plina de bunacuviinta. Acest mare cantaret, care a trait in veacul al XII-lea, iubea mult linistea si nu se putea impaca cu viata de la curtile imparatesti. S-a intristat si mai mult cand a aflat ca imparatul vrea sa-l insoare. De aceea cauta prilejul sa plece undeva, sa poata scapa de slava lumii si de orice grija lumeasca, pentru a-L putea slavi pe Dumnezeu.
Atunci, din randuiala lui Dumnezeu, a venit la palatul imparatului, egumenul Lavrei din Sfantul Munte. Tanarul Ioan i-a descoperit gandurile sale, iar egumenul l-a binecuvantat pentru drumul ales. La putin timp dupa plecarea egumenului, a plecat si Ioan spre Sfantul Munte si s-a prezentat la portarul Manastirii Lavra. Intrebandu-l portarul cine este, i-a spus ca este un simplu cioban si ca doreste sa fie calugar.
– Inca esti tanar, i-a zis portarul.
Ioan i-a raspuns cu blandete ca in tinerete este mai bine a lua asupra-si jugul Domnului.
Atunci, portarul i-a spus egumenului despre el si s-a bucurat egumenul, caci in acele zile aveau nevoie de
un cioban care sa mearga cu tapii manstirii, la pascut. Dupa un timp, l-au trimis cu tapii prin pustietatile Athonului, lucru care l-a bucurat foarte mult pe Ioan, care iubea linistea. Petrecand un timp cu tapii, intr-una din zile, uitandu-se in jur si vazand ca nu este nimeni, a inceput sa cante asa precum numai el putea sa cante. Tapii s-au oprit din pascut si il priveau ca inmarmuriti. Avea o voce atat de frumoasa, de parca era ingereasca. Un pustnic care locuia in apropiere s-a minunat nespus de asemenea cantare si s-a apropiat sa vada de este inger sau om. Dupa ce l-a ascultat, s-a dus imediat la Lavra si i-a vestit egumenului despre minunatul cioban cu glas ingeresc. Auzind acestea, egumenul a trimis imediat sa-l cheme si cand l-a vazut si-a reamintit de tanarul care ii vorbise in palatele imparatesti. Tanarul Ioan s-a rugat egumenului sa nu spuna imparatului despre el. Egumenul a stat mult pe ganduri, intrebandu-se ce sa faca. N-ar fi vrut sa spuna, pentru ca nu voia sa piarda un asemenea om ingeresc, dar in acelasi timp ii era frica de imparat, caci se facuse multa cercetare pentru el atunci cand parasise palatul pe ascuns, fiind cautat chiar si in Sfantul Munte.
Dupa multe rugaciuni, egumenul a plecat spre Constantinopol. S-a infatisat inaintea imparatului, facandu-i metanie pana la pamant si cerandu-i ajutorul. Imparatul, uimit si umilit de purtarea egumenului i-a spus sa se linisteasca si sa-i spuna necazul, fagaduind ca-l va ajuta. Atunci egumenul, prinzand indrazneala, a zis:
– Sfanta este fagaduinta imparatului.
Apoi i-a descoperit cele despre tanarul Ioan. Cand a auzit, imparatul a lacrimat si a zis:
– Ah, daca as fi stiut despre cine este vorba! Dar acum, daca am fagaduit, iar el a fost calugarit, faca-se voia Domnului si sa-i spui sa se roage si pentru mine.
Si asa a ramas Ioan in Lavra, impodobind biserica cu cantarile sale. Apoi, egumenul i-a dat binecuvantare si Ioan si-a zidit chilie cu bisericuta inchinata Sfintilor Arhangheli, unde se linistea in zilele saptamanii, iar Duminicile si la Praznice venea si canta la strana deapta.
 |
| Maica Domnului Cucuzelissa |
Odata, cantand Acatistul Maicii Domnului, vineri spre sambata, dupa Priveghere s-a asezat putin in strana din dreapta icoanei Maicii Domnului. Pe cand era cuprins de somn, o vede pe Maica Domnului inaintea lui, care ii spune:
– Bucura-te si tu Ioane. Canta-mi, caci eu nu te voi lasa!
In acelasi timp, i-a pus in mana un galben si s-a facut nevazuta.
Desteptandu-se, Ioan a vazut plin de bucurie ca in mana lui se afla galbenul dat de Maica Domnului. Lacrimi de bucurie si de recunostinta curgeau din ochii lui pentru marea milostivire a Maicii lui Dumnezeu. Apoi, galbenul primit l-a atarnat la icoana Maicii Domnului, in fata careia cantase Acatistul. De la acea icoana si de la acel galben se fac pana astazi multe minuni.
Altadata, din cauza multei osteneli si a statului in picioare, lui Ioan i-a putrezit un picior, din care curgeau viermi, dar iarasi i s-a aratat Maica Domnului, in timpul Privegherii, zicandu-i cu blandete:
– De acum fii sanatos! si indata s-au vindecat toate ranile.
Apoi, vietuind multi ani intru cuviosie, s-a dus catre Domnul si catre Maica Domnului pe care Ioan a slavit-o si a iubit-o din toata inima si care i-a fost ocrotitoare si ajutatoare in toti anii vietuirii pe pamant. A venit in Sfantul Munte cand avea 19 ani, dar numarul anilor pe care i-a trait in Sfantul Munte nu se cunoaste.
Despre aghiasma care a izvorat prin minune, se spune ca a secat o singura data si acest lucru s-a petrecut astfel: Cativa calugari de la Lavra s-au hotarat sa faca mai la vale de aghiasma, aproape de malul marii, o moara de apa, gandindu-se sa se foloseasca de aghiasma care curgea cu imbelsugare. Cand au terminat moara, a secat si izvorul, aratandu-se prin aceasta ca Maica Domnului nu voieste ca aghiasma sa fie folosita la moara. Atunci, calugarii, inspaimantandu-se de minune, au daramat moara si – O, preaslavite sunt minunile tale, Preacurata Stapana! – aghiasma iarasi a izvorat, la fel de imbelsugata ca si mai inainte. De atunci, pana in ziua de astazi, isi pastreaza cursul ei, facand multe vindecari si ramane nestricata oricat timp ar fi pastrata.
In fata bisericii mari a Lavrei, se afla doi chiparosi care au fost rasaditi – unul de Sfantul Atanasie si altul de
 |
| Chiparosul Sfantului Atanasie |
ucenicul lui. Se povesteste ca, intr-un timp, pe cand Sfantul Atanasie se afla la rugaciune, a vazut o multime de diavoli, care se inarmau impotriva calugarilor, zicand: „Mult rau ne-a facut acest Atanasie, venind in acest loc pustiu, care era al nostru, si adunand sute de calugari care ne ard cu rugaciunea! Hai sa navalim asupra lor si sa-i izgonim.” Atunci, Sfantul Atanasie si-a luat bastonul, care era din fier si a inceput sa-i loveasca, gonindu-i din manastire. Pe cand ii izgonea si mai ramasesera o parte din ei, ce se urcasera in chiparosii manastirii, s-a auzit vocea Maicii Domnului care a zis:
– Ce faci, Atanasie?
– Alung spurcaciunile acestea, care nu lasa calugarii in pace, a raspuns sfantul.
– Lasa-i, caci acestia sunt mantuirea voastra, caci fara ei ati cadea in trandavie; dar asa, cu cat veti fi raboiti mai tare, cu atat veti lupta si voi mai mult, incununandu-va.
Si asa au mai ramas in Lavra diavolii care se catarasera in chiparosi. De la aceasta minune se pastreaza o vorba in Lavra: atunci cand iese vreo ispita, auzi pe cate un calugar zicand: „Iarasi au coborat cei din chiparosi”.
 |
| Aghiasmatarul Lavrei |
Intre cei doi chiparosi, se afla un vas foarte mare, din marmura, in care se face aghiasma la hramul manastirii. Odata, cand a venit sultanul in Lavra si l-a vazut, i-a placut foarte mult si a poruncit sa-i fie adus la Constantinopol, pentru a face baie in el. Auzind acestea, unul din calugari a luat un ciocan mare si a lovit vasul, crapandu-l intr-o margine. Vazand sultanul aceasta, a poruncit ca pe acel calugar sa-l spanzure de unul din chiparosi. Apoi, vazand vasul crapat, a renuntat sa-l mai ia.
Pe timpul cruciatilor, Manastirea Lavra a avut o cadere. Doi preoti din Lavra, din cauza fricii si fiind siliti de trimisii papei de la Roma, au acceptat sa slujeasca Liturghia impreuna cu catolicii. Dupa moartea lor, acei doi preoti au ramas neputreziti. De cate ori au fost ingropati, pamantul arunca trupurile lor afara. Aratau ingrozitor! Le crescusera parul si unghiile. Lucrul acesta s-a petrecut pana mai recent, cand Manstirea Lavra i-a luat si i-a dus intr-o pestera la malul marii si au zidit-o. Acesti doi preoti neputreziti au fost vazuti de un parinte roman, care se mai afla in viata.
In prezent, Manastirea Lavra are in jur de 40 de calugari, in afara celor de la schituri si chilii.
Continuand calatoria pe versantul de rasarit al Athonului, intalnim pestera unde s-a nevoit Sfantul Petru Atonitul, unul din cei mai mari pustnici. Apoi, la o ora de mers pe jos, intalnim pestera Sfantului Nil, Izvoratorul de Mir. Se spune ca dupa adormirea lui a izvorat atat de mult mir din moastele sale, ca ajungea pana in mare. Dupa un timp, corabierii care treceau au inceput sa-l adune si sa-l vanda pentru bani. Din acel moment, au incetat moastele cuviosului sa mai izvorasca mir.
Putin mai sus, s-a nevoit Sfantul Maxim Kafsokalivitul, care a ajuns la asa sporire duhovniceasca, incat uneori era rapit in vazduh si mutat in alta parte. Despre acest lucru ne marturiseste Sfantul Grigore Palama. Multi spuneau despre Sfantul Maxim ca este inselat. Atunci, Sfantul Grigorie s-a dus la coliba lui, sa se incredinteze de adevar. Ajungand acolo, nu l-a gasit acasa. S-a asezat pe o piatra sa-l astepte pana va veni. Privind pe valea muntelui in jos, l-a vazut ridicandu-se in vazduh si zburand prin aer, pana in fata lui. Atunci, Sfantul Grigorie, stand de vorba cu el, a cunoscut ca nu numai ca nu era inselat, dar se si afla pe culmea nepatimirii, unde foarte putini ajung.
 |
| Pustia Karulia |
Ce vom putea spune despre infricosata Karulie, unde traiesc calugarii pe stancile fara verdeata si unde in timpul verii este o caldura de nesuportat! Se cere multa osteneala, pentru a se putea urca cineva pe cararile primejdioase, care trec pe marginea prapastiilor.
Nu departe, la Katunachia, s-a nevoit parintele Efrem, fost ucenic al cuviosului Iosif Isihastul. Apoi, intalnim chilia vestitilor cantareti si pictori numita „a Danieleilor”. Aici, a trait marele duhovnic Daniel, care este si intemeietorul ei.
La Schitul „Sfanta Ana” il gasim pe cuviosul Gherontie, intemeietorul schitului, la chilia caruia se nevoieste acum un parinte roman.
 |
| Schitul Sfanta Ana |
Pe cand traia cuviosul Gherontie, nu se afla apa la acea chilie. Atunci, s-a rugat Maicii Domnului si a izvorat un izvor dintr-o stanca, deasupra chiliei. Dupa un timp, ucenicul cuviosului Gherontie, fiind tanar si avand putere, l-a rugat pe cuvios sa-i dea voie sa faca o mica gradina si sa puna legume, de care sa se foloseasca. Dupa multa insistenta, a primit binecuvantarea cuviosului de a se ocupa de gradina, dar Maicii Domnului nu i-a placut lucrul acesta si a doua zi a secat izvorul. Vazand acestea, cuviosul si-a dat seama de greseala lui si s-a rugat Maicii Domnului sa le ierte greseala si sa le dea din nou apa. Dupa multa rugaciune s-a aratat Maica Domnului si i-a spus: „Oare pana acum v-a lipsit ceva? Nu m-am ingrijit eu de toate? De ce, dar, v-ati apucat sa de facut gradina? Iar daca vreti sa va osteniti, atunci ia o piatra si arunc-o la vale!” Luand cuviosul o piatra si aruncand-o, in locul unde a cazut piatra a izvorat un izvor cu apa curata si rece. Atunci Maica Domnului s-a facut nevazuta. Acel izvor curge si astazi si se afla la 200 de metri mai jos de chilie.
Pe teritoriul Manastirii Lavra, se afla si schitul romanesc Prodromu.
Urmariti-ne pe Facebook
Abonati-va la postari