Manastirea Iviru este situata in partea de N-E a peninsulei. A fost zidita pe la sfarsitul secolului al X – lea, pe locul unde mai inainte fusese Lavra Sfantului Climent, de catre Ioan Iviritul, fost curtean al voievodului David al Iviriei si general al Bizantului. Vazand desertaciunea acestei lumi, s-a lepadat de toate si s-a calugarit intr-o manastire din Macedonia. Mai tarziu s-a dus la Olimp, apoi la Sfantul Munte, unde l-a cunoscut pe Sfantul Atanasie si a ramas alaturi de el.
Manastirea Iviru
Manastirea Iviru
    Imparatul Bizantului, Vasile al II-lea, l-a chemat pe Ioan in capitala si l-a rugat sa-l ajute in mai multe probleme diplomatice si ostasesti pe care le avea. In vremea aceea, generalul Bardas se rasculase impotriva imparatului si purta razboi cu oastea imparateasca. Atunci Ioan, ascultand de porunca imparateasca, a plecat impreuna cu voievodul David, ajutandu-l si sfatuindu-l pe imparat in cele ostasesti, pana au reusit sa-l invinga pe rasculat. Primind multe daruri de la imparat, s-a intors in Sfantul Munte si a zidit o manastire care a fost populata cu monahi iviriti, ramanandu-i si numele de Iviru.

Manastirea a fost de multe ori jefuita de pirati, iar pe la inceputul secolului al XIV-lea, de infricosatii catalani.

 La aceasta manastire se afla o icoana a Maicii Domnului numita „Portarita”. Istoria acestei icoane este urmatoarea:
Pe timpul imparatului Teofil, luptatorul impotriva sfintelor icoane, se afla in una din cetatile Niceei, o vaduva, care avea o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul in brate, mare si frumoasa. Icoana era pastrata intr-un mic paraclis in care, zilnic, impreuna cu fiul ei, inalta rugaciuni catre Mantuitorul si Nascatoarea de Dumnezeu. Instiintandu-se ostasii trimisi de imparat ca vaduva are o icoana in paraclis, au venit la ea si i-au zis:
– Am venit sa implinim porunca imparatului, care a spus sa distrugem toate icoanele. Daca vrei sa nu-ti luam icoana, atunci sa ne dai bani si nu te vom mai supara.

maica-domnului-portarita
Maica Domnului Portarita

Atunci, vaduva i-a rugat sa vina in ziua urmatoare si le va da bani. Dupa plecarea ostasilor, vaduva impreuna cu fiul ei au luat icoana Maicii Domnului si au dus-o la malul marii, care se afla in apropiere si, cu lacrimi in ochi, au zis catre Maica lui Dumnezeu: „Sa nu te superi pe noi, Preabuna Stapana, dar fara voia noastra trebuie sa ne despartim de preasfanta ta icoana, ca sa nu fie batjocorita de ostasii imparatului.”
Apoi, luand icoana, au pus-o pe apa, dar icoana a ramas dreapta si a pornit pe mare ca si cum  ar fi fost purtata de o mana nevazuta. Atunci, vaduva a zis catre fiul ei:
– Eu sunt batrana si nu mai am mult de trait. De aceea, cu dragoste primesc sa mor pentru dragostea Maicii Domnului si a lui Hristos. Iar tu, fiul meu, du-te la Sfantul Munte si slujeste Maicii Domnului!
Ascultand de indemnul mamei sale, a plecat spre Sfantul Munte, dupa ce s-au imbratisat cu lacrimi in ochi.

A doua zi, venind ostasii si vazand ca icoana nu mai este, iar batrana nu are de unde sa le dea bani, au ucis-o fara mila, iar fiul ei a venit la Sfantul Munte, unde s-a calugarit si s-a nevoit, spunand parintilor cele despre icoana. Dupa ani de nevointa si-a dat sufletul in mainile Maicii Domnului.
Intr-una din zile, parintii manastirii au vazut un stalp de lumina care se inalta din mare pana la cer. Adunandu-se cu totii, s-au dus la malul marii sa vada aceasta preaslavita minune. Atunci au cunoscut ca era o icoana care statea in picioare pe mare. Urcandu-se intr-o barca au incercat sa se apropie de ea, dar icoana se departa, nevoind sa fie luata de ei. Incercand de mai multe ori si neputand reusi nimic, s-au intors in manastire si au inceput sa se roage Maicii Domnului, ca sa le dea in mainile lor preasfanta ei icoana. Dupa multe rugaciuni, Maica Domnului s-a aratat unui pustnic care locuia mai sus de manastire, cu numele Gavriil si i-a zis : „Sa cobori la malul marii si sa iei icoana mea, ca vreau sa ma daruiesc voua.” Ascultand de porunca Maicii Domnului, pustnicul a coborat la malul marii. Insemnandu-se cu semnul crucii, a pasit pe mare ca pe uscat, iar icoana a venit pe apa in intampinarea lui. Luand-o in brate si sarutand-o cu mare evlavie, a adus-o pe uscat. Cand a pus piciorul pe pamant, in locul acela a izvorat un izvor, care curge si astazi si care este numit „Aghiasma Maicii Domnului.” Izvorul este la nivelul marii, dar are apa dulce, iar celor care o iau cu credinta, le este vindecatoare de boli.
icoana-portarita-iviron-(3)    Iesindu-i inainte toti preotii imbracati in vesminte, au dus-o cu mare cinste in biserica, unde au facut Priveghere in cinstea Maicii Domnului. Dupa terminarea slujbei, au incuiat biserica si s-au retras cu totii la chilii, preaslavind pe Preacurata Stapana.
A doua zi, cand a intrat paracliserul pentru a aprinde candelele, a vazut cu mirare ca icoana Maicii Domnului disparuse. Plin de spaima, a plecat si a spus staretului de acest lucru. Cautand-o cu totii, au aflat-o ca statea in aer deasupra portilor manastirii. Facand rugaciuni, au luat-o si au dus-o din nou in biserica, dar a doua si a treia zi s-a repetat acelasi lucru. Parintii, fiind in nedumerire, se rugau cu lacrimi Maicii Domnului sa le arate ce trebuie sa faca. Atunci Maica Domnului s-a aratat din nou pustnicului Gavriil si i-a zis: „Spune parintilor ca am venit aici sa ii pazesc eu pe ei, nu ei sa ma pazeasca pe mine, de aceea sa nu ma mai supere ducand icoana mea in biserica.”
Afland staretul de toate acestea, a poruncit sa se faca un paraclis la poarta manastirii, unde au asezat icoana si unde se afla pana in ziua de astazi.

Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, fiica tarului Rusiei, Alexei, s-a imbolnavit foarte grav. Dupa nenumarata incercari pe la multi doctori din acea vreme si-a intors nadejdea catre Maica Domnului, rugand-o cu credinta. Atunci, Maica Domnului i-a descoperit ca, daca se va aduce din Sfantul Munte o copie a icoanei ei de la Manastirea Iviru, se va vindeca. La rugamintea tarului, au venit doi monahi de la manastire, aducand o copie a icoanei Maicii Domnului. Cand au ajuns cu icoana la curtea imparateasca si s-au inchinat cu totii, fiica tarului s-a facut imediat sanatoasa. Drept multumire, tarul a daruit Manastirii Iviru o manastire din Moscova, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, care a devenit metocul Ivirului.
Altadata, a venit la manastire un orb din nastere. Aici, s-a rugat Maicii Domnului, fagaduind ca, daca il va vindeca, primul lucru pe care il va vedea cand va deschide ochii, il va face din argint si-l va darui manastirii. Maica Domnului i-a ascultat rugaciunea si i-a deschis ochii, care nu vazusera niciodata lumina soarelui. Primul lucru pe care l-a vazut, a fost un lamai. Multumind cu lacrimi Maicii Domnului si-a implinit fagaduinta, aducand un lamai, destul de mare, facut din argint si l-a pus in fata icoanei. De atunci, in fiecare an la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, se scoate si acest lamai si se pune in fata icoanei, pentru amintirea minunii si spre slava Preasfintei Fecioare.
Intr-o zi, a trecut pe la manastire un sarac, care era foarte flamand. S-a apropiat de portar si l-a rugat sa-i dea o bucata  de paine, insa portarul l-a alungat fara mila, zicandu-i : „Daca vrei paine, sa aduci bani si iti voi da.” Neindraznind sa mai zica vreun cuvant, saracul a pornit pe cararea ce ducea spre Kareia. Mergand putin mai sus de manastire, fiind flamand si obosit, s-a asezat pe o piatra la umbra unui copac. Izbucnind in lacrimi a zis :
– Maica Domnului, tu vezi ca imi este foame si nu mai pot. Da-mi, te rog, o bucata de paine!
Stand el asa si plangand, vede o femeie apropiindu-se de el si zicandu-i:
– De ce plangi, omule ?
– Nu mai pot de foame si am fost la portarul manastirii sa-i cer paine, dar el m-a alungat, spunand sa-i aduc bani, a zis saracul, continuand sa planga.
Atunci femeia, dandu-i un ban de aur, i-a zis:
– Nu mai fi necajit, omule! Tine banul acesta si-l da portarului, ca sa-ti dea paine. Si sa-i mai spui ca, daca vor mai continua asa, le voi lua belsugul din manastire.
Saracul a multumit femeii si, plin de bucurie, s-a dus la portar, zicandu-i :
– Da-mi o bucata de paine, si iti voi da banul acesta.
Luand portarul banul, a vazut ca este din aur si, minunandu-se l-a intrebat unde l-a gasit. Atunci saracul i-a povestit cum i l-a dat o femeie. Ascultand cu atentie cele spuse de sarac, a inteles ca s-a intamplat un lucru minunat, deoarece in Sfantul Munte nu intra femei. L-a luat pe sarac si au mers la staret, spunandu-i de cele intamplate. Atunci au inteles ca a fost Maica Domnului, ocrotitoarea celor necajiti. Mergand la icoana Maicii Domnului, au vazut ca lipsea un galben din salba ei, fiind chiar banul adus de sarac. Privind la icoana Maicii Domnului si inchinandu-se cu evlavie, saracul a recunoscut in icoana pe femeia care i s-a aratat.
Mustrand pe portar pentru nemilostivirea lui si dandu-i canon, staretul a hotarat ca, de atunci, sa se puna la poarta manastirii un cufar, in care sa fie pusa zilnic paine pentru cei saraci. Acest obicei se pastreaza pana in ziua de astazi.

Un crestin s-a rugat Domnului sa-i arate cum arata El, cand a fost pe pamant. Intr-o noapte, a auzit un glas spunandu-i : „Daca vrei sa vezi cum aratam Eu, sa mergi la Manastirea Iviru si in pridvorul bisericii, in partea dreapta a usii laterale din stanga, vei vedea chipul Meu, facut asa cum aratam cand am luat trup omenesc.” Venind crestinul, a vazut chipul Mantuitorului, chip care este de marime naturala si s-a bucurat foarte mult, slavind pe Mantuitorul Hristos si multumindu-I ca nu l-a trecut cu vederea.

Intr-un timp oarecare, Amira, imparatul persilor, s-a pornit cu razboi asupra Constantinopolului. Acesta avea ostire fara de numar pe uscat si pe mare. Afland ca in Sfantul Munte se afla multe manastiri, a luat cu el cincisprezece corabii de razboi si, indreptandu-se spreSfantul Munte a debarcat la Manastirea Iviru.
Monahii, vazand multimea persilor care se apropiau, au luat sfintele odoare, dimpreuna cu icoana Maicii Domnului si s-au ascuns in turnul manastirii. Dupa ce persii au jefuit tot ce au vrut din manastire, au adus funiile de la corabii si le-au legat de cupola bisericii, ostedindu-se sa o darame, tipand si urland. Vazand acestea, monahii care erau in turn au inceput sa strige catre Dumnezeu din adancul inimii : „Scoala-Te Doamne, ajuta-ne noua si nu ne parasi pana in sfarsit. Au intrat dusmanii in mostenirea ta si vor sa strice biserica Ta.” Acestea si multe altele zicand, au inaltat icoana Maicii Domnului in sus, strigand cu lacrimi :” O, Stapana! Oare nu ai spus tu ca ne vei fi pazitoare si ocrotitoare? Cu toate ca suntem nevrednici si pacatosi, dar, te rugam Stapana, nu ne lasa, ca nu cumva sa zica vrajmasii nostri : Unde este Dumezeul lor?.” Apoi au cantat „Aparatoare Doamna…”
Facand ei multe rugaciuni, Preasfanta Fecioara nu i-a trecut cu vederea, ajutandu-i astfel : Facandu-se seara, Amira cu ostasii lui s-au urcat in corabii, dar la putin timp s-a ridicat o furtuna mare care a sfaramat toate corabiile, ramanand intreaga numai cea a lui Amira impreuna cu cei ce se aflau in ea. A doua zi, dupa ce s-a luminat de ziua, vazand Amira cele intamplate, a iesit la uscat si, cazand in genunchi, si-a presarat tarana pe cap. Venind din nou in manastire ( dar nu cum venise cu o zi inainte, ci smerit si umilit ), a adus cu el aurul pe care il avea in corabia lui si l-a dat celor in manastire zicand : „Am cunoscut puterea Dumnezeului vostru. Luati acest aur si intariti zidurile manastirii, facandu-le mai inalte, ca sa nu mai poata dusmanii vostri sa va ma faca vreun rau. Rugati-va pentru mine, ca sa nu patesc si eu ceea ce au patit tovarasii mei.”

Altadata, venind piratii, un arab dintre ei cu numele Varvaros a lovit cu cutitul in chipul Maicii Domnului, din care a inceput sa curga sange. Vazand Varvaros aceasta, s-a cait pentru fapta sa, si parasind faptele lui cele dintai, a ramas in manastire, unde s-a botezat si s-a calugarit, facand multa pocainta. Ajungand la inalte masuri duhovnicesti s-a sfintit, cunoscandu-se sub numele de Sfantul Varvaros.

Intr-una din zile, terminandu-se vinul, s-a aratat Preasfanta Stapana umpland toate butoaiele. La fel s-a intamplat cu uleiul si cu celelalte alimente, care se sfarsisera. Acelasi lucru se intampla pana in ziua de astazi, pastrandu-se nemincinoasa fagaduinta Maicii Domnului de a ocroti manastirea.

De multe ori, venind turcii si cerand aur de la calugari, acestia le ziceau: „Noi nu avem de unde sa va dam. Mergeti, daca vreti si luati din podoabele care sunt agatate la icoana Maicii Domnului.” Atunci turcii, privind cu frica la icoana  Maicii Domnului, ziceau : „De acolo nu indraznim sa luam, caci ne temem de privirea Maicii Domnului, care ne ingrozeste. Si asa plecau fara sa ia nimic.”

Se spune ca, aproape de sfarsitul lumii, va pleca icoana Preasfintei Fecioare din nou pe apa, precum a  venit si atunci, calugarii vor avea binecuvantare sa plece fiecare unde va voi , caci se va lua acoperamantul Maicii Domnului de pe Sfantul Munte. Proorociile spun ca, atunci cand vor intra femeile in Sfantul Munte, va pleca si icoana.
Intr-un paraclis al manastirii sunt expuse la inchinare un numar foarte mare de sfinte moaste ale multor ierarhi, cuviosi si mucenici. Sa avem parte de mijlocirile lor!

Pe teritoriul manastirii se afla schitul inchinat Taierii cinstitului cap al Sfantului, slavitului Prooroc, Inaintemergator si Botezator Ioan si multe alte chilii, locuite si nelocuite.
In momentul de fata, in Manastirea Iviru se nevoiesc in jur de 50 de calugari.

10
Preasfanta Maica si Fecioara